„Toate morţile neaşteptate au ceva din aparenţa unei scamatorii. Cel care până adineaori organizase, prin prezenţa lui, o lume, dispare pur şi simplu. Decorul nu s-a schimbat. Totul a rămas pe loc: casa lui, lucrurile lui în ea – hainele atârnate în cuier, pipa golită pe jumătate, ochelarii puşi alături, cartea pe care tocmai o citea, o pagină cu câteva rânduri scrise în grabă…“

Gabriel Liiceanu, Declaraţie de iubire, Humanitas, 2006, pp. 169–170